Această pagină este dedicată celor mai importanti fizicieni ai omenirii.
Fizica (din cuvântul grec antic: φυσική (ἐπιστήμη) phusikḗ (epistḗmē) care înseamnă cunoașterea naturii, din φύσις phúsis ce înseamnă natură) este știința care studiază proprietățile și structura materiei, formele de mișcare ale acesteia, precum și transformările lor reciproce. Fizica este una dintre disciplinele fundamentale ale științei, iar scopul său principal este de a înțelege cum se comportă universul.
Fizica este poate cea mai importantă știință a naturii deoarece cu ajutorul ei pot fi explicate în principiu orice alte fenomene întâlnite în alte științe ale naturii cum ar fi chimia sau biologia. Limitările sunt legate de incapacitatea noastră de a obține suficient de multe date experimentale, în cazul biologiei, ori de incapacitatea (până acum) sistemelor de calcul de a analiza dinamica moleculelor foarte complexe, în cazul chimiei. Descoperirile în fizică ajung de cele mai multe ori să fie folosite în sectorul tehnologic, și uneori influențează matematica sau filozofia. De exemplu, înțelegerea mai profundă a electromagnetismului a avut drept rezultat răspândirea aparatelor pe bază de curent electric - televizoare, computere, electrocasnice etc.; descoperirile din termodinamică au dus la dezvoltarea transportului motorizat; iar descoperirile din mecanică au dus la dezvoltarea calculului infinitezimal, chimiei cuantice și folosirii unor instrumente precum microscopul electronic în microbiologie.
Principalele domenii ale fizicii, împreună cu subdomeniile lor și teoriile și conceptele pe care le folosesc, sunt prezentate în tabelul următor:
| Domeniu | Subdomenii | Teorii majore | Concepte |
|---|---|---|---|
| Fizica nucleară și fizica particulelor | Fizică nucleară, Astrofizică nucleară, Fizica particulelor, Fizica astroparticulelor, Fenomenologia fizicii particulelor | Modelul standard, Teoria cuantică a câmpurilor, Electrodinamică cuantică, Cromodinamică cuantică, Teoria electroslabă, Teoria câmpului efectiv, Teoria câmpului de rețea, Teoria gauge, Supersimetria, Teoria marii unificări, Teoria coardelor, Teoria M | forță fundamentală (gravitațională, electromagnetică, slabă, tare), particulă elementară, spin, antimaterie, rupere spontană de simetrie, oscilație de neutrini, mecanism Seesaw, Brane, coardă, gravitație cuantică, teoria întregului, energie de vacuum |
| Fizică atomică și moleculară | Fizica atomică, Fizica moleculară, Fizică atomică și moleculară, Fizica chimică, Optică, Fotonică | Optica cuantică, Chimie cuantică, Știința informației cuantice | Foton, atom, moleculă, difracție, radiație electromagnetică, laser, polarizare (unde), linie spectrală, efect Casimir |
| Fizica materiei condensate | Fizica corpului solid, Fizica presiunilor înalte, Fizica temperaturilor joase, Fizica suprafețelor, Fizica nanometrică și mezoscopică, fizica polimerilor | Teoria BCS, Undă Bloch, Teoria funcțională a densității, Gaz Fermi, Lichid Fermi, Teoria multi-corp, Mecanica statistică | Faze (gaz, lichid, solid), Condensat Bose–Einstein, Conducție electrică, Fonon, Magnetism, Autoorganizare, Semiconductor, Superconductivitate, Superfluiditate, Spin |
| Astrofizică | Astronomie, Astrometrie, Cosmologie, Gravitație, Astrofizica de înaltă energie, Astrofizica planetară, Fizica plasmei, Fizica solară, Fizica spațiului, Astrofizica stelară | Big Bang, Inflația cosmică, Relativitatea generală, Legea atracției universale, Modelul Lambda-CDM, Magnetohidrodinamică | Gaură neagră, Radiație cosmică de fond, Coardă cosmică, Cosmos, Energie întunecată, Materie întunecată, Galaxie, Gravitație, Radiație gravitațională, Singularitate gravitațională, Planetă, Sistem Solar, Stea, Supernovă, Univers |
| Fizică aplicată | Fizica acceleratorilor, Acustică, Agrofizică, Biofizică, Fizica chimică, Fizica comunicării, Econofizică, Fizica ingineriei, Dinamica fluidelor, Geofizică, Fizica laserilor, Fizica materialelor, Fizica medicală, Nanotechologie, Optică, Optoelectronică, Fotonică, Fotovoltaică, Chimia fizică, Fizica computațională, Fizica plasmei, Dispozitive stare solidă, Chimie cuantică, Electronica cuantică, Știința informațiilor cuantice, dinamica vehiculelor | ||
| 🏅 | 🖼 | Nume | Născut | Decedat | Activitate | Premii |
|---|---|---|---|---|---|---|
| 1 |
|
Albert Einstein | 1879 | 1955 | În anul 1905 a publicat teoria relativităţii restrânse (sau relativitatea specială) care postulează că legile fizicii sunt aceleași în orice sistem de referință inerțial şi că viteza luminii este o constantă universală. Printre consecinţele acestei teorii se numără echivalența dintre masă şi energie (E=mc2), variaţia masei în funcţie de viteza de deplasare şi dilatarea temporală, timpul scurs între două evenimente depinde de mișcarea relativă a sistemelor de referință ale observatorilor. | Barnard Medal for Meritorious Service to Science (1920), Premiul Nobel pentru fizică (1921), Medalia Matteucci (1921), Medalia Copley (1925), Medalia de Aur a Societăţii Astronomice Regale (1926), Medalia Max Planck (1929), Medalia Franklin (1935) |
| 2 |
|
Isaac Newton | 1643 | 1727 | Pe baza lucrărilor lui Galileo Galilei asupra obiectelor aflate în mișcare, a stabilit cele trei legi ale mișcării, precum și Legea atracţiei universale în anul 1687. | Diploma de licență de la Colegiul Trinity din Cambridge (1665), membru al Colegiului Trinity (1667), profesor Lucasian de matematică (1668-1701), președinte al The Royal Society (1703), maestru al Monetăriei Regale (1696), asociat străin al Academiei Regale de Științe (1699) |
| 3 |
|
Max Planck | 1858 | 1947 | Este considerat fondatorul mecanicii cuantice. În anul 1900 el a introdus noţiunea de cuantă de energie, adică cea mai mică cantitate de energie care poate fi emisă sau absorbită de un sistem atomic, molecular, etc. El a stabilit, de asemenea, valoarea pentru constanta lui Planck, care este un element central în mecanica cuantică. | Premiul Nobel pentru Fizică (1918), Liebig-Denkmünze (1921), Ordinul bavarez Maximilian pentru științe și arte (1925), membru străin al Royal Society (1926), Franklin Medal (1927), Guthrie Lecture (1932) |
| 4 |
|
Erwin Schrödinger | 1887 | 1961 | În anul 1926, Erwin Schrödinger (1887-1961) a dedus ecuația care îi poartă numele şi care a devenit ecuaţia centrală a mecanicii cuantice, așa cum sunt legile lui Newton în mecanica clasică. Funcţia de undă a lui Erwin Schrödinger sau „ecuaţia Schrödinger” este cea care stă la baza modelului ondulatoriu staţionar al atomului şi al mecanicii ondulatorii. În anul 1935 a propus unul dintre cele mai renumite experimente de gândire din istorie, care a fost denumit „Pisica lui Schrödinger”. În experimentul imaginar o pisică este închisă într-o cutie şi probabilitatea ca aceasta să fie vie sau moartă este de 50%. Erwin Schrödinger a arătat că până când nu ştim sigur starea în care se află pisica, aceasta este atât vie, cât și moartă, în tot acest timp pisica aflându-se într-o stare cunoscută sub numele de superpoziţie (suprapunere) a două sau mai multe stări. | Haitinger Prize (1920), medalia Matteucci (1927), Premiul Nobel pentru Fizică (1933), membru străin al Royal Society (1949), Preis der Stadt Wien für Naturwissenschaften (1956), Medalia pentru Științe și Arte (1957) |
| 5 |
|
Wolfgang Pauli | 1900 | 1958 | Este cunoscut în special pentru teoria spinului, momentul cinetic intrinsec al unei particule și pentru descoperirea principiului de excluziune în anul 1925, care este esențial pentru înțelegerea proprietăților stelelor și nebuloaselor. În anul 1931, el a prezis existența neutrinilor, particule elementare care interacționează foarte slab cu materia şi care se deplasează prin Univers cu o viteză apropiată de viteza luminii. | Lorentzmedaille (1931), Premiul Nobel pentru Fizică (1945), Franklin Medal (1952), medalia Matteucci (1956), Medalia Max Planck (1958) |
| 6 |
|
Paul Dirac | 1902 | 1984 | În anul 1928 a prezis existența antimateriei, care este formată din particule care au o sarcină electrică egală, dar opusă faţă de particulele omoloage din materia obişnuită. | Membru al Societății Regale (1930), Premiul Nobel pentru Fizică (1933), Royal Medal (1939), Bakerian Lecture (1941), Medalia Copley (1952), Medalia Max Planck (1952), Medalia Helmholtz (1964), J. Robert Oppenheimer Memorial Prize (1969), Ordinul de Merit (1973) |
| 7 |
|
Enrico Fermi | 1901 | 1954 | Este cunoscut în special pentru contribuţia sa la construirea primului reactor nuclear, ca parte a proiectului Manhattan. El a avut, de asemenea, contribuții majore la teoria cuantică, precum şi în fizica nucleară. | Medalia Matteucci (1926), Medalia Hughes (1942), Franklin Medal (1947), membru străin al Royal Society (1950), Premiul Rumford (1953), Henry Norris Russell Lectureship (1953), Medalia Max Planck (1954), National Inventors Hall of Fame (1976) |
| 8 |
|
Niels Bohr | 1885 | 1962 | Este cunoscut pentru formularea teoriei modelului atomic în anul 1913. În modelul său atomic, electronii orbitează în jurul nucleului. Niels Bohr a avut, de asemenea, un rol cheie în apariţia mecanicii cuantice. | Medalia Hughes (1921), Premiul Nobel pentru Fizică (1922), Guthrie Lecture (1922), medalia Matteucci (1923), Silliman Memorial Lectures (1923), Franklin Medal (1926), membru străin al Royal Society (1926), Æresdoktor ved Danmarks Tekniske Universitet (1929), Medalia Max Planck (1930), Medalia Copley (1938), Ordinul Elefantului (1947), Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor (1954), Atoms for Peace Award (1957), Medalia Helmholtz (1961) |
| 9 |
|
Richard Feynman | 1918 | 1988 | Este celebru pentru contribuțiile sale la teoria electrodinamicii cuantice, care îmbină relativitatea și mecanica cuantică pentru o mai bună înțelegere a Universului. | Putnam Fellow (1939), Albert Einstein Award (1954), Ernest Orlando Lawrence Award (1962), Premiul Nobel pentru Fizică (1965), membru străin al Royal Society (1965), Oersted Medal (1972), Medalia Internațională Niels Bohr (1973), Medalia Națională pentru Știință a Statelor Unite (1979) |
| 10 |
|
Marie Curie | 1867 | 1934 | În anul 1896, a introdus în fizică termenul de radioactivitate şi a descoperit metode pentru izolarea izotopilor. Împreună cu soțul ei, Pierre Curie, a descoperit elementele radioactive radiu şi poloniu. | prix Gegner (1898), Medalia Davy (1903), Premiul Nobel pentru Fizică (1903), medalia Matteucci (1904), Actonian Prize (1907), Medalia Albert (1910), Premiul Nobel pentru Chimie (1911), Willard Gibbs Award (1921), Medalia John Scott (1921) |